La 8 ani de la tortura în masă, aplicată participanților la protestele din  aprilie 2009, justiția moldovenească se ”lăudă” cu o singură condamnare irevocabilă și definitivă, ca răspuns la cele sute de plângeri privind alegațiile de tortură. Sute de tineri au fost vânați în stradă, maltratați cu cruzime și persecutați timp îndelungat.

Ignoranța justiției naționale nu se oprește aici – aceasta permite ”unicului” vinovat de până acum în dosarul 7 aprilie, polițistului Perju, care împreună cu colegii săi a omorât un om, să evadeze chiar din sala de ședințe unde i-a fost pronunțată decizia.

Cu regularitate, Procuratura Generala ne oferă statistici, doar că acestea nu diferă prea mult de la un an la altul. Cel mai recent comunicat ne spune că, în ultimă instanță toți cei acuzați au fost achitați, iar unica persoană condamnată definitiv – a fugit. Printre achitați de Curtea Supremă de Justiție găsim nume sonore: Vladimir Botnari, Gheorghe Papuc, Radu Starinschi, Iacob Gumeniță și mulți alți reprezentanți ai forțelor coercitive ale statului. Iar (in)justiției naționale i-a mai rămas să examineze câteva dosare pentru a pune punct definitiv dosarului 7 aprilie.

În timp ce instanțele naționale achită torționarii, CtEDO condamnă Republica Moldova. Astfel statul RM a fost deja condamnat  în 8 decizii/acorduri amiabile CtEDO privind aplicarea torturii, tratamentelor inumane și degradante în cadrul evenimentelor din aprilie 2009 și va plăti victimelor zeci de mii de euro. Însă, se pare, că aceasta nu prea deranjează justiția națională și nu sunt deloc suficiente pentru ca statul nostru să-și învețe lecția impunității, toleranței zero la tortură și respectului față de demnitatea umană. Ne întrebăm atunci – care este eficacitatea modificărilor legislației penale (art. 1661 CP), dacă nu s-a schimbat nimic în mentalitatea judecătorilor și factorilor de decizie?!

Se crează impresia că guvernele de până acum nu au cunoscut sau ignoră cu insistență angajamentele internaționale ale statului RM impuse de Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia împotriva torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante, Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii şi Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante pentru eradicarea torturii şi altor rele tratamente.

Un stat cu angajamente internaționale, pe de o parte, dar care, pe de altă parte, oferă garanții torționarilor, achitându-i, promovându-i în funcții, permițându-le să dispară din sala de judecată este un stat eșuat.

Justiția de la cârma partidelor de la guvernare, din 2009 până în pezent a dus la  abordarea subiectului torturii de către deputați doar la 7 aprilie a fiecarui an. Până la moment, nu există nicio evaluare a implementării hotărârii Parlamentului Nr. 159 din 08.07.2010 asupra raportului Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 precum și implementării recomandările elaborate de Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei  ca urmare a vizitei  în Republica Moldova din  25 – 28 aprilie 2009.

Organizațiile semnatare vin cu următoarele solicitări pentru autoritățile RM:

  1. Oamenii trebuie să cunoască ”rezultatele”. Cerem publicarea, cât de curând posibil, a datelor privind implementarea sau neimplementarea recomandărilor din Raportul „Comisiei Nagacevschi privind analiza evenimentelor din aprilie 2009”.
  2. Țara trebuie să-și cunoască „eroii”. Cerem publicarea informației privind funcționarii de stat asupra cărora planează suspiciuni și alegații cu privire la tortură și rele tratamente, produse în cadrul evenimentelor din aprilie 2009, dat fiind faptul că tortura sau acuzațiile de tortură constituie o infracțiune gravă, incompatibilă cu funcția de stat.
  3. Vrem finalitate. Cerem finalizarea, în strictă conformitate cu legislația națională și standardele internaționale, a ”tuturor” dosarelor cu privire la evenimentele din aprilie 2009, care în prezent se examinează în instanțele naționale, cu condamnarea și pedepsirea tuturor celor vinovați direct sau indirect de acele atrocități: măcar în ultima sută de metri să vedem polițiști torționari atrași la răspundere penală.
  4. Interziceți tortura! Se poate! Cerem publicarea infromației privind rolul și acțiunile fiecărei persoane invocate și care ar fi încăălcat dreturile și libertățile funamentale, indicate în raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 precum și implementării recomandările elaborate de Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei  ca urmare a vizitei  în Republica Moldova din  25 – 28 aprilie 2009.
  5. Reabilitați victimele torturii! Cerem crearea condițiilor pentru reabilitarea efectivă și eficientă a victimelor torturii, cu respectarea prevederilor Comentariului General nr. 3 al Comitetului împotriva torturii la art. 14 al Convenției ONU. Acest document ghidează foarte clar DE CE și CUM trebuie să se implementeze art 14 al Convenției de către Statele părți.
  6. Cereți-vă scuze! de la fiecare cetățean al Republicii Moldova, care a suferit direct sau indirect urmare a consecințelor evenimentelor din aprilie 2009.

Semnat de organizațiile:

  • Amnesty International Moldova;
  • Centrul de Resurse Juridice din Moldova;
  • Promo-LEX;
  • Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria„;
  • Centrul Național al Romilor;
  • Avocații pentru Drepturile Omului;
  • CIDO;
  • HomoDiversus;
  • Centrul GENDERDOC- M.