Mariana Țîbulac-Ciobanu este cercetător științific superior la Institutul de Istorie al Academiei de Știință a Moldovei. Este istoric, blogger, jurnalistă, iar de curând a devenit soție și mamă. De regulă, merge alături de soț sprijinită de brațul său, iar în lipsa lui o ajută premergătorul. Mariana are o dizabilitate locomotorie din copilărie, lucru care n-a împiedicat-o nicicând să investească în cunoștinețele sale, să ajute alți tineri cu nevoi speciale și să-și vadă visurile împlinite. Acum 9 luni în viața familiei sale a apărut un nou univers pe nume Constanța.

  • Mariana, în opinia ta, cum sunt percepute în Moldova femeile cu dizabilități?
  • Lumea ne vede cumva inapte în anumite lucruri. De multe ori, o femeie cu dizabilități este percepută de propria sa familie drept persoană ce n-o să fie apreciată la justă valoare de către un partener, n-o să aibă posibilitatea sau curajul de a-și întemeia o familie sau a avea copii.
  • Dacă totuși femeia este decisă să aibă copii?
  • I se pun tot felul de întrebări, de genul cum va întreține acest copil, cum va avea grijă de el sau ce va face dacă va naște un copil cu dizabilități. Să nu uităm că sunt foarte multe mame fără probleme de sănătate, dar care au bonă sau persoană care o ajută, în acest caz nu se pune întrebarea de ce se întâmplă acest lucru. Dar, când o femeie cu dizabilități are un copil, e percepută strict ca o persoană care are nevoie de ajutor, fiindcă nu poate să se descurce singură. Și asta deranjează. Orice mamă are nevoie de ajutor, indiferent dacă are sau nu dizabilitate, fiindcă, atunci când ai un copil mic, oricum apare surmenajul și nopțile nedormite. În plus, sunt multe exemple când femeile cu dizabilități se descurcă mult mai bine decât mamele neglijente, care au anumite vicii. Dacă te deplasezi cu bastonul, premergătorul sau scaunul rulant, asta nu înseamnă că ești o mamă rea sau că n-o să te descurci.
  • Ce a servit drept un imbold în cazul tău de a da naștere unui copil?
  • Acum 5 ani am participat la un training în SUA legat de dezvoltarea personală a femeilor cu dizabilități. America schimbă gîndirea oamenilor. Acolo am cunoscut femei cu diverse probleme de sănătate. Fie că ele absolut nu vedeau, nu puteau vorbi sau merge, cu toate acestea ele aveau copii sănătoși. În cadrul vizitei am consultat un medic care m-a încurajat să nasc liniștită, fiindcă tipul meu de dizabilitate nu se transmite genetic.
  • Dar ce ți-au spus medicii din Moldova?
  • Pînă la plecarea mea în State, m-am consultat cu un medic din Centrul Mamei și Copilului, care mi-a spus că paralezia mea cerebrală se transmite ereditar și că aveau deja precedent în acest sens. Pe mine m-a descurajat mult acest verdict.
  • Ce te-a făcut totuși să nu renunți?
  • Încrederea în Dumnezeu mi-a dat curaj în propriile forțe. Dacă mi-am putut purta de grijă atîția ani, am făcut facultate, am lucrat, am arătat societății și familiei că se poate, de ce să nu depășesc și acest lucru? Mie nu mi-a părut că am săvârșit o faptă eroică fiindcă am născut un copil. Știu că sunt femei cu probleme de sănătate mult mai grave care au dat naștere la copii sănătoși. Desigur, m-a ajutat mult susținerea din partea soțului și familiei.
  • Dacă ai avea puterea să schimbi ceva în societatea noastră, de la ce ai începe?
  • Aș schimba în primul rând accesibilitatea fizică în instituțiile medicale de stat, majoritatea dintre care nu sunt adaptate în mod corespunzător, adică pot să nu aibă rampă, ascensor, fotoliu ginecologic accesibil sau veceu adaptat. În instituțiile private însă cabinetele ginecologice sunt adaptate la necesitățile persoanelor, indiferent de faptul dacă au sau nu dizabilitate, dar nu toate femeile își pot permite financiar să nască în astfel de instituții. Ar putea fi făcută macăr o instituție medicală privată, care ar putea acorda anumite servicii pentru persoane cu dizabilități la preț de stat. La fel, mi-aș dori ca medicii din Moldova să fie mai bine instruiți, mai toleranți și să nu se grăbească cu concluzii prompte.
  • Cum s-a schimbat viața ta după apariția Constanței?
  • S-a schimbat radical – spune Mariana cu un zîmbet radiant – Ea este universul nostru. E o altă responsabilitate, alte emoții, dragoste. E un om care știi că te așteaptă și te iubește necondiționat. Dacă pînă la apariția ei eram plină de activități, chiar și în perioada sarcinii am lucrat în vreo cinci locuri, acum toată activitatea mea se rezumă la Constanța.
  • Ce lecții ai învățat de la ea?
  • Să zâmbesc mereu și să fiu pozitivă, indiferent de situație.
  • Ce lecții te-a învățat maternitatea?
  • Pentru mine maternitatea nu a fost un sacrificiu, ci o experiență nouă, ceva de nedescris.
  • Aveai frica că fetița se va naște cu dizabilitate?
  • Eram conștientă că puteam să nasc și eu un copil cu dizabilități, dar acest lucru nu m-a oprit. Pe mine părinții cum m-au crescut și m-au educat? Voi avea și eu puterea și curajul s-o fac. Acum medicina a evoluat și avem atâtea organizații în domeniu. Niciodată n-am avut frică că n-o să mă descurc. Mai ales că suntem cu soțul în doi, e mult mai ușor.
  • Care a fost pentru tine acea sursă de încredere în calea visului de a deveni mamă?
  • Însuși discuția și relația apropiată cu medicul, care mi-a asistat nașterea. I-am spus fricile mele, iar el prin explicații m-a susținut și m-a încurajat. În plus, mi-a spus că a mai primit nașterea unei fete nevăzătoare, care a născut o fată sănătoasă și că nici eu nu trebuie să-mi fac griji.
  • Cum consideri, dizabilitatea ar putea deveni o barieră în calea realizării în plan de familie a femeilor cu dizabilități din Moldova?
  • Totul depinde în ce mediu a crescut acea tânăra și cât de mult a fost susținută de familie. Mă refer aici nu doar la necesitatea de a întemeia un cuplu. Dacă femeia provine dintr-o familie în care a stat mai mult acasă, n-a fost dată la școală, facultate, e mare probabilitatea ca în viitor ea să fie privată de libertatea de a lua decizii. Societatea noastră încă nu este pregătită să accepte fetele și femeile cu dizabilități și se uită la ele cu alți ochi.
  • Este o diferență de percepție față de un bărbat și o femeie cu dizabilități?
  • Comunitatea percepe diferit o femeie și un bărbat cu dizabilități. Bărbatul este acceptat mult mai ușor, decât o femeie cu nevoi speciale, care este discriminată dublu, în primul rând ca femeie, iar în al doilea rând că are și o dizabilitate.
  • Ce mesaj ai avea pentru alte fete și femei cu nevoi speciale care ar dori să întemeieze o familie?
  • Să se debaraseze de toate fricile, să înlăture stigma de inferioritate și neîncrederea de a-și vedea visul împlinit. E dreptul tău de a alege să fii măritată sau să ai copii. E un sentiment absolut magic când te trezești dimineața, iar lângă tine e un pui care te cuprinde cu două brațe mici de gât și îți zâmbește.

Autoare: Victoria Boțan

Sursa: motivatie.md