Micul oraș din sudul Moldovei are o populație de circa 25 mii de locuitori (numărul exact este inaccesibil din cauza migrațiilor). Orașul a prins viață după obținerea statutului de capitală regională.

În ceea ce priveste învățămîntul în UTA Găgăuzia, capitala ei a început să își reevalueze sistemul pentru a vedea dacă corespunde sau nu ultimelor standarte.

Din păcate, nivelul economic de cîteva decenii este la un nivel scăzut cauzat de prăbușirea unui mecanism economic coerent al fostei URSS. Din anul 1984, economia orașului a rămas la același nivel, ceia ce împiedică posibilitatea dezvoltării infrastructurii sociale.

Pentru a oferi persoanelor cu necesități speciale posibilitatea de a avea un mod de viață independent este nevoie de Convenția cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități. Odată cu noul mileniu, apare necesitatea asigurării acestor categorii de persoane cu acces la transport și alte servicii –  explică președintele Centrului Drepturilor Omului din Comrat. Conform Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, imposibilitatea accesului la clădirile publice poate fi considerată ca o înjosire din partea statului. Mai mult ca atît, conform legii cu privire la egalitate din Republica Moldova, acest fapt poate fi considerat o discriminare.

Prima analiză a stării de accesibilitate din Comrat a fost efectuată în anul 2010 – sub conducerea Svetlanei Mironov. Deja atunci au fost depistate cîteva probleme de accesibilitatea a persoanelor cu necesități speciale.

În anul 2012 a fost emisă legea cu privire la integrarea socială a persoanelor cu necesități speciale, în urmă căreia asigurarea unui mod de viață independent a acestei caterogii de persoane a devenit o datorie a statului. Conform legii, neîntreprinderea măsurilor se pedepsește conform Codului contravențiilor.

De atunci s-au făcut foarte multe lucruri în scopul rezolvării acestei probleme. În primul rînd au fost distribuite scaune cu rotile. Meritul cel mare îi aparține organizațiilor de voluntariat, care au trimis aceste scaune cu rotile. Rămîne doar colectarea informației cu privire la persoanele care necesită aceste scaune cu rotile și distribuirea lor.

Atunci cînd persoanele respective au fost asigurate cu aceste scaune cu rotile, a apărut o altă problemă – nu era atît de comodă deplasarea prin oraș cu ajutorul lor. Mai mult ca atît, s-au depistat locuri unde practic era imposibil de a avea acces.

Un tînăr pe nume Tudor, care se genează să spună numele lui adevărat, nu e obișnuit să-i fie acordată prea multă atenție.

  • Să nu spună mai tîrziu că după ce am primit scaune cu rotile au început să-și exprime nemulțumirea față de accesibilitate. Atunci cînd nu aveau aceste scaune – nu era nici această problemă. – spune Tudor.
  • Majoritatea clădirilor din Comrat au fost construite cu mulți ani în urmă și nu au acces pentru persoanele cu mobilitate redusă – intervine în dialog fratele lui Tudor.

Și încercînd să atenueze prima sa replică, a adaugat:

  • Mai mult ca atît, unele instituții au modificat aceste scări, utilizîndu-le în scopurii proprii. De exemplu servicul sanitar – epidemiologic a instalat o rampă de acces la oficiul său. Instanță raională de judecată după reconstuirea întregii clădiri de asemenea a instalat o rampă de acces, care corespunde tuturor cerințelor. Alte clădiri administrative noi nu sunt în Comrat, cu excepția Băncii de Economii, unde inițial a fost proiectată și instalată o rampă de acces pentru persoanele cu mobilitate redusă. Însă această clădire nu mai funcționează în prezent.

Merită de accentuat că majoritatea întreprinderilor publice, amenajate în exterior pentru persoanele cu mobilitate redusă, în interior nu corespund cerințelor. Și dacă clădirea are 2 sau 3 nivele, atunci nu este nici o posibilitate de a te ridica de sine stătător. ( cu excepția spitalului, care are ascensor). Ce fel de adaptare la intrare este, dacă sunt sudate colțuri metalice? Aceasta nu este cea mai bună metodă de rezolvare a problemei, deoarece stabilește un standart prea ridig pentru distanța dintre roți. Uneori rampele de la scări sunt prea abrute și nu corespund cerințelor.

Uimitor, dar în Comrat chiar și farmaciile nu corespund nivelului corespunzător, cu excepția farmaciei de lîngă supermarketul Linella. Poșta este dotată cu rampă, dar… ea este cu gresie și fără balustradă.

Un alt exemplu este procuratura din Comrat care este amplasată la etajul 2, și pe scări este practic imposibil ca o persoană cu mobilitate redusă să se ridice.

Majoritatea birourilor notariale (75%) își au oficiile la etajele 2-3, unde este practic imposibil accesul persoanelor cu necesități speciale. Din fericire, notariul L.Ganeva are oficiul la o casă pe pămînt și accesul este liber, deoarece nu sunt scări.

  • Cel mai mult sunt interesați de persoanele cu mobilitate redusă cei care au nevoie de clienți și de banii lor – zîmbește fratele lui Tudor. Aproape toate supermarket-urile și bancurile din Comrat au bandă de acces.

Accentuăm faptul că nu toate benzile corespund normelor, deoarece sunt acoperite cu teracotă lunecoasă (în magazinul Fourchette chiar și mamelor cu copiii le este foarte greu să se ridice ). Dar unde sunt prevăzute benzi de acces este un bun început și servesc drept exemplu.

  • Cel mai mare discomfort este pe străzile orașului – spune Tudor. În instituții și clădiri nu intru atît de des. Mă strădui să trimit fratele  acolo, dar pe străzile orașului vreau să mă plimb în fiecare zi. Uneori trotuarele sunt atît de deteriorate sau îngrădite, încît este imposibil accesul.

Vă propun să luați cel puțin un cărucior pentru copii și să mergeți cu el pe stradă. Nu vă place ideea? Încercați să coborîți, sau mai ales să urcați pe strada de lîngă monumentul veteranilor căzuți în război. E clar faptul că trotuarul este foarte sus de carosabil și intrarea în curte este problematică chiar cu automobilul.

  • E greu probabil să vedeți așa indiferență față de problemele dvs.?
  • Nu – a zîmbit Tudor. La mine totul este bine, nu mă jălui de nimic, nouă nu ne oferă multă atenție. Știu că sunt mulți oameni săraci, carora de asemenea la este greu. Chiar autorităților le este greu. Credeți că ei au prea mulți bani? Oare nu ar fi cumpărat ei autobuze cu teleschiuri pentru persoane cu mobilitate redusă? Problema este că nu sunt bani.
  • Ce vă ajută să treceți atît de ușor prin viață? – m-am mirat eu.
  • Sunt înconjurat de oameni care mă înțeleg. Și cu fiecare zi ceva devine mai frumos și mai bun. Chiar și faptul că dvs. acum discutați cu mine este un lucru plăcut. Sunt foarte curios să trăiesc și să vad ce vor inventa pentru noi? Nu toți sunt indiferenți față de noi. Sunt multe persoane carora le pasă și care nu ne uită. De exemplu, centrul de reabilitare Fidanjic, unde poți petrece foarte interesant timpul. Pe mine mă iau dimineața de acasă cu o mașină special amenajată și mă aduc seara acasă. De ce să nu mă bucur de viață?
  • Despre problema accesibilității orașului am încercat să vorbim cu primăria orașului Comrat. Primarul adjunct Maxim Mihailiuc a fost prietenos și deschis cu noi, dar puțin ce a spus despre planurile pentru rezolvarea acestei probleme.
  • Am primit foarte multe mulțumiri odată cu instalarea fiecarei benzi. Aș fi vrut să facem mult mai mult, dar posibilitățile noastre sunt reduse. Ar fi bine ca să se creeze o organizație non-guvernamentală din numele tuturor cetățenilor cointeresați și să ne semnaleze odată cu apariția unei probleme. Suntem deschiși pentru colaborare și înțelegem toate problemele existente – spune Mihailciuc.

Printre planurile sale, Mihailciuc a menționat posibilitatea instalării semafoarelor cu semnal, pentru ca cei cu deficiență de văz să știe cînd este culoarea verde și se poate traversa strada în siguranță.

Este un lucru de laudă poziția deschisă a conducerii. Aș dori de asemenea să văd și inițiativă. După cum arată acest proiect, persoanele cu necesități speciale sunt foare rar dispuse să vorbească despre problemele lor. Ei și așa se simt înjosiți și se tem să nu enerveze sau să deranjeze pe cineva. Astfel de oameni sunt izolați și ignorați de societate.  Cel puțin ei așa cred și este greu de convins că de fapt nu este așa.

De aici și concluzia: poți aștepta inițiativă din partea persoanelor cu necesități speciale, dar mai bine va fi de creat o comisie care va depista toate problemele accesibilității orașului. Cel puțin, va obliga proprietarii caselor să nu țină materialele de construcție pe trotuar.  Va obliga poliția să amendeze persoanele care au parcat neregulamentar pe trotuar, etc.

Unele măsuri nici nu necesită finanțare. Trebuie doar de adus în ordine orașul. Alte măsuri se întreprinde în viitor: de exemplu, integritatea în eliberarea permiselor pentru construcții noi.

Suntem abia la început de drum. Dar societatea a început să înțeleagă care sunt problemele. Există un consens cu privire la necesitatea de a asigura disponibilitatea orașului. Se merită. Apoi totul va fi bine. Este nevoie doar de timp, perseverență și mai mult interes. Este necesar ca autoritățile și societatea să-și unească puterile și să rezolve problema.

D.Popozoglo

Acest material apare în cadrul Proiectului „Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană și UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu  sustinerea  financiara a Fundatiei Soros-Moldova/Programul Egalitate si Participare Civica. Opiniile exprimate in articol apartin autorului si nu reflecta neaparat pozitia Fundatiei.

Autorul este recunoscător biroului din Comrat al Centrului pentru Drepturile Omului al Republicii Moldova pentru cooperare.

http://edingagauz.md/sobitiya/komrat-nastalo-vremya-stat-dostupnyim/

http://mediacenter.md/publikacii/1021-komrat-nastalo-vremya-stat-dostupnym.html