Astăzi în viața noastră este foarte puțină stabilitate. E evident faptul că lipsa unui loc de muncă permanent duce la probleme financiare. Dar atunci cînd o persoană trebuie să lupte cu o boală cronică, concedierea reprezintă și o traumă psihologică.

Mai mult de 3 ani Elena a lucrat ajutor de bucătar într-o cafenea. Elena întotdeauna se descurca foarte bine la locul de muncă. La o comisie medicală, femeia a afla că este infectată HIV. Luînd în considerare faptul că legislația transnistriană garantează confidențialitate, Elena nu-și afișa diagnosticul. Dar…

  • Nu înțeleg cum și de unde au aflat diagnosticul meu colegii de lucru? – spune Elena cu nedumerire. Eu nu am spus la nimeni, nici măcar rudelor. Știind că HIV se transmite doar prin contact sexual și prin sînge, am considerat că am dreptul să țin în taină boala mea, deoarece nu voi infecta pe nimeni – explică eroina noastră.

Directorul companiei unde lucra Elena de asemenea a aflat că Elena este infectată HIV. Stereotipurile, ignoranța, temerile nefondate au servit drept impuls pentru directorul companiei să o concedieze pe Elena. Negăsind un motiv legitim, directorul i-a recomandat Elenei să demisioneze. Fiind incapabilă să reziste la presiune psihologică, Elena a demisionat. După ceva timp, Elena a apelat la organizația publică non-profit „viitor sănătos”, pentru a afla dacă este posibil să conteste legalitatea concedierii sale din cafenea.

  • Este imposibil de declarat ilegală concedierea în instanța de judecată, – spune Jana Valihovaia, avocat ONG „Viitorul Sănătos” – deoarece cererea de demisie a fost scrisă de mână proprie și nu există martori care pot atesta presiunea psihologică exercitată asupra Elenei, – a conchis avocatul.

Drepturile persoanelor cu HIV deseori sunt încălcate. Și anume discriminarea la locul de muncă este una dintre cele mai răspîndite probleme. Specialiștii spun că acest lucru se întîmplă deseori din cauza lipsei competenței juridice a persoanlor cu HIV.

  • Scopul principal în contextul discriminării este să învățăm oamenii să se comporte corect în diferite situații – povestește Irina Galacenco, președintele ONG-ului ,,Triniti,, din or. Rîbnița. Fiecare caz este individual. Uneori, de exemplu în cazul Elenei, este necesară o consultație la specialist înainte ca femeia să demisioneze. Probabil ea și-ar fi păstrat locul de muncă. – explică Irina.

Este incontestabil faptul că fiecare trebuie să-și cunoască drepturile. La fel de important este cunoașterea responsabilității pentru încălcarea acestor drepturi.

  • Dacă omul are drepturi, atunci ele trebuie respectate – spune Jana Vilihovaia, avocat ONG ,,Viitor Sănătos,, – Și fiecare persoană, fără excepție, are posibilitatea de a proteja aceste drepturi. Oamenii trebuie să înțeleagă că problemele nu se rezolvă de sine stătător. Trebuie singur să întreprinzi ceva. Adică să folosești toate mecanismele și resursele care ni le oferă statul și legea. Acest lucru trebuie să-l cunoască toți cei care sunt discriminați. – spune avocatul.

Astăzi Transnistria face parte din teritoriile cu incidență crescută a infecției cu HIV / SIDA. În fiecare an, apar aproximativ 250 de persoane bolnave. În timpul existenței RMN au fost înregistrați oficial mai mult de 3.500 de persoane care trăiesc cu HIV. Potrivit avocatului ONG „Viitorul Sănătos” Jana Valihovaia, cazurile de discriminare nu sunt unice în țară.

Cazul de discriminare sunt întîlnite peste tot, dar au elemente diferite care sunt caracteristice unui sau altui domeniu. Acesta poate fi domeniul de furnizare a serviciilor personale, serviciilor de sănătate, instituțiile de învățământ, la locul de muncă. Din păcate, nu întotdeauna sunt soluții pentru unele situații. Pentru cea mai mare parte, problema apare în cadrul administrativ. Adică între funcționar și angajator. Adesea, lucrătorii ONG-urilor vin la partea care a comis încălcări, și țin o conversație informativă. Uneori este suficient să se recurgă la argumentele care explică faptul că există atât răspundere administrativă, cît și penală pentru discriminare – explică avocatul ONG-ului.

Discriminarea persoanelor cu HIV limitează posibilitățile elementare: întreținerea familiei, încalcă dreptul omului la muncă și protecție socială. Mai mult ca atît, din cauza fricii de a fi discriminați, oamenii nu doresc să-și afle statutul HIV. Deaceia, una dintre scopurile de bază este formarea atitudinii tolerante a întregii societăți față de persoanele infectate cu HIV.

O cooperare strânsă între societate și autoritățile locale vor ajuta la rezolvarea eficientă a problemei discriminării. Între timp, cei care sunt oprimati, cărora le sunt  încalcăte drepturile, trebuie să solicite ajutorul reprezentanților organizațiilor publice, care pot oferi sprijin psihologic și juridic.

I.Șmelev

Acest material apare în cadrul Proiectului „Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană și UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu  sustinerea  financiara a Fundatiei Soros-Moldova/Programul Egalitate si Participare Civica. Opiniile exprimate in articol apartin autorului si nu reflecta neaparat pozitia Fundatiei.

http://liktv.org/ru/content/uvolnenie-po-state-stereotipy

http://mediacenter.md/prava_celoveka/1073-uvolnenie-po-state-stereotipy.html