Potrivit Cristinei Pereteatcu, ex-directoarea Amnesty International în Moldova, „interzicerea torturii poartă un caracter absolut, adică tortura nu poate fi aplicată în nici un caz, în nici un context, nu poate fi justificată de nici un factor sau circumstanţă, oricât de gravă nu ar fi situaţia şi oricât de nobile nu ar fi scopurile”

Deci ce este tortura? Definiția dată de convenţia ONU spune că tortura este orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, de natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obţine, de la această persoană sau de la o persoană terţă, informaţii sau mărturisiri. 

Deci, tortura – reprezintă formele de maltratare directă din partea agenților statului față de persoanele aflate în custodia sa;

Tratamentul inuman – reprezintă formele de intimidare indirectă prin cauzarea suferințelor fizice și psihice din partea agenților statului față de persoanele aflate în custodia sa.

Tratamentul degradant – constă în crearea, inclusiv și din imprudență a unor condiții nocive și dăunătoare din partea agenților statului față de persoanele aflate în custodia sa, ce le pune în pericol viața și sănătatea acestora.

Cazuri clasice și frecvente de tratament degradant au loc la Penitenciarul nr. 13, unde deținuții nu sunt direct torturați de către administrația și gardienii penitenciarului, ci sunt plasați în mod neglijent în condiții de iluminare proastă, încăperi fără aerisire, foarte des gardienii și medicii penitenciarului uită să le acorde deținuților asistența promptă și la timp în caz de îmbolnăvire, sau alte solicitări din partea acestora – fapt care provoacă suferințe psihice și fizice zilnice indirecte deținuților, ceea ce în standardizarea CtEDO este considerat drept – tratament degradant.

Posibilele circumstanțe în care pot avea loc acțiunile de tortură și rele tratamente sunt:

  • În timpul reținerii unei persoane la domiciliu, pe stradă de către colaboratorii de poliție, ulterior cu sau fără plasarea în custodia comisariatului de poliție.
  • În timpul unei percheziții procesuale.
  • În timpul transportării persoanei către locul de detenție, în timpul interogatoriului, în instituția medicală sau în instanţa de judecată.
  • La etapa formulării declarațiilor cu privire la comiterea unei infracțiuni.
  • În instituția penitenciară sau de detenție preventivă.

Este necesar de cunoscut că odată aflată în una din situațiile de mai sus, orice victimă trebuie să-și cunoască drepturile și să solicite ca aceste drepturi să fie respectate şi apărate prin diverse acțiuni posibile.

This activity is part of the project “Reshaping the anti-torture narrative in Moldova” conducted by HomoDiversus within the framework of the project “Let All of Us Say NO to Torture in Moldova: Civil Society against Torture”. The project “Let All of Us Say NO to Torture in Moldova: Civil Society against Torture” is funded by the European Union and implemented by the Institute for Democracy in partnership with the Media Center from Transnistria and the National Institute for Women of Moldova. The contents of this activity are the sole responsibility of HomoDiversus and can in no way be taken to reflect the views of the European Union and the Institute for Democracy.