Ea iubește natura și visează să învețe și să lucreze. Ea are un zîmbet minunat și desenează extraordinar. Dacă o întîlnești pe stradă, vei spune că această fată nu se deosebește de celelalte persoane.

Noi continuăm publicarea istoriei fetei din Bender cu deficiență de auz – Olga Lisnic.

În lumea liniștei.

Fiecare persoană are dreptul la informație, dar cum o primesc cei care nu aud? Cu cei care au deficiență de auz, eroina noastră comunică cu ajutorul semnelor, dar cu cei care aud prin intermediul scrisului. Mai mult ca atît, ea citește pe buze.

,,Mă simt izolată în compania celor care aud. De exemplu, cînd rudele și prietenii mei sărbătoresc zile de naștere, Paștele, Revelionul. Atunci cînd ei comunică între ei, eu nu pot să-i ințeleg și nu pot participa la conversație și din acest motiv mă simt singură. Ei spun bancuri, istorioare hazlii, iar mie uneori mi se pare că ei rîd de mine. Cu toate acestea mie îmi place să comunic cu care care pot vorbi, deoarece au un mod de gîndire dezvoltat și au posibilitatea să obțină informații din mai multe surse. Este foarte interesant cu ei și eu mă strădui să depăsesc sentimentul de rușine în comunicare,, – povestește Olga.

Limbajul semnelor este cel mai vechi tip de limbaj. Încă pe cînd nu erau cuvintele, strămoșii noștri își exprimau dorințele și sentimentele cu ajutorul gesturilor. Limbajul semnelor a fost dezvoltat cu ajutorul medicului italian Jerome Cardan, care a trăit în sec. XVI-lea.  Anume el a propus persoanele hipo-acuzice să comunice cu ajutorul gesturilor și a început dezvoltarea alfabetului gesturilor.

,,Cei care aud vorbesc cu mine prin intermediul scrisului, dar ei nu înțeleg că gesturile reprezintă un tip de limbaj, iar scrisul alt tip. Îmi este foarte greu să înțeleg propoziții lungi și uneori mă simt înjosită, deoarece nu pot răspunde. Este foarte importat ca oamenii să înțeleagă că sînt persoane pentru care limbajul semnelor reprezintă principala modalitate de comunicare. Chiar și în stradă atunci cînd vreau să întreb ceva, nu toți au răbdare să citească ceia ce eu scriu. Din acest motiv mă simt problematică. ,, spune Olga.

În Transnistria limbajul semnelor este recunoscut ca mijloc de comunicare interpersonal, iar în Rusia reprezintă un mijloc de comunicare și la nivel de stat, adică persoanele cu deficiență de auz se pot adresa la instanța de judecată, poliție, iar în calitate de ajutor li se va oferi un interpret.

Televizorul nu este pentru dumneavoastră

Șef al serviciului public cu privire la protecția socială a Ministerului Muncii și Securității Sociale din Transnistria Margarita Șemetova: „Legea” Cu privire la protecția socială a persoanelor cu dizabilități „, prevede că limbajul semnelor ar trebui să fie accesibil și persoanelor cu dizabilități. Anume din acest motiv, discursurile președintelui, a guvernului, președintelui Consiliului Suprem, știrile trebuie să fie însoțite de un interpret sau subtitrare.

Apropo, pe timpul sovietic la 100 de persoane cu deficiențe de auz era un singur interpret. Astăzi, în Rusia s-a stabilit un interpret la 25 de persoane cu deficințe de auz.

Un specialist trebuie să cunoască minim 3500 mii de cuvinte. Chiar dacă acest tip de limbaj are morfologia, sinteza și regulile sale, nu este dificil. Cel mai important este să-l înveți corect, deoarece există dialecte. Vocabularul de bază constă din 1000 de cuvinte. Acest vocabular este suficient pentru a deveni interpret în spital.,, – explică Zinaida Fedorcenco, lector la facultatea de psihopedagogie la Universitatea Pedagogică I.Creangă din Chișinău.

În Transnistria, la canalele TV de bază sunt difuzate desene animate cu ajutorul limbajului semnelor. De asemenea, știrile sunt însoțite de subtitrări.

Unde și ce doare?

Legea cu privire la protecția socială a persoanelor cu dizabilități prevede accesul persoanelor cu deficiență de auz la obiectivele de infractructură. Cu toate acestea, vizita la medic pentru o persoană cu deficiență de auz de cele mai multe ori duce la neînțelegeri reciproce.

,,La medic merg împreună cu mama, dar înțeleg că este imposibil să transmit toate mesajele prin intermediul ei. Uneori mă duc singură și vorbesc cu medicul în scris. Dar în asemenea cazuri este foarte greu de ajuns la un numitor comun. Dacă ar fi existat un interpret în fiecare spital, care ar fi condus oamenii cu deficiență de auz la specialiștii necesari, ar fi fost foarte bine. Chiar este atît de greu de făcut acest lucru? – se revoltă Olga.

,,În Belorusia, Rusia la spitaluri este cîte un interpret. De cîțiva ani dorim ca în orașe, cel puțin în administrațiile de stat să fie un specialist, care ar putea însoți o persoane cu necesități speciale la spital, poliție, instanța de judecată.

,,În calitatea sa de președinte, Igor Smirnov a emis un decret, dar el acum nu funcționează. ,, povestește președintele Asociației Surzilor Anatol Tihonov.

Interpretul mimico – gestual Raisa Darii lucrează la stat și are 299 de persoane din Bender sub răspunderea sa.

,,Pentru persoanele cu deficiență de auz informația este ca aerul, le lipsește ca apa în pustiu. Cel mai groaznic este cînd o persoană trăiește în liniște și singurătate. E ca și cum ai rămîne singur în mijlocul oceanului. La canalele TV noi nu avem interpreți și acest lucru este foarte rău. Subtitrările sunt foarte rapide și un om cu dereglări de auz nu înțelege sensul complet, ci doar vre-o cîteva cuvinte. Este foarte important cînd se traduce în limbajul semnelor. ,, povestește Raisa Darii.

Nu informației – nu alegerilor!

Persoanele cu deficiență de auz sunt deseori manipulate la alegeri. ,, Eu nu votez, deoarece nu am o informație completă despre candidați. Cum pot să aleg un candidat pe care nici nu îl cunosc? Eu vreau să știu precis pentru cine votez, dar să obțin o informație precisă și completă este practic imposibil. ,, povestește Olga.

Multe lucruri îi sunt interzise, dar fata vrea să cunoască și să îmbunătățească lumea. Necătînd la greutăți și probleme, eroina noastră nu descurajează.

,,Aș vrea ca în Bender să fie deschise asociații pentru persoane cu deficiență de auz, care s-ar interesa de problemele și dorințele noastre. Acolo s-ar putea aduna un grup de oameni care au același interese, același mod de viață, ar discuta între ei și ar putea să-și ofere sprijin reciproc. Aș vrea să recomand tuturor persoanelor cu deficiență de auz să nu devină o povară pentru părinți, să nu irosească timpul în zadar, să nu descurajeze, ci să lupte pentru existența lor, să fie mai optimiști.,, spune Olga.

O cooperare strânsă între societate și autoritățile locale vor ajuta la rezolvarea eficientă a problemei discriminării. Între timp, cei care sunt oprimati, cărora le sunt  încalcăte drepturile, trebuie să solicite ajutorul reprezentanților organizațiilor publice, care pot oferi sprijin psihologic și juridic.

Ina Chireeva

Acest material apare în cadrul Proiectului „Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană și UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu  sustinerea  financiara a Fundatiei Soros-Moldova/Programul Egalitate si Participare Civica. Opiniile exprimate in articol apartin autorului si nu reflecta neaparat pozitia Fundatiei.


Traducere: Natalia Ghilașcu