Victoria este o fire sociabilă, energică şi creativă, atu-uri pe care le valorifică la maxim în tot ceea ce face. Şi nu face puţine lucruri. Este jurnalistă, blogger, o persoană foarte implicată în activităţi sociale şi culturale. De curând a descoperit un domeniu în care spune că s-a regăsit- drepturile omului şi tot de curând este stagiară la UN Women Moldova. Despre toate astea, Victoria ne povesteşte pe larg, în interviul ce urmează.

“EŞTI FEMININĂ CÂND TE AFLI ÎN ARMONIE CU TINE ÎNSĂŢI … ”

Eşti o fire foarte activă, o profesionistă pasionată de meseria ei şi o persoană implicată civic. Dar înainte de toate, eşti femeie. Vorbeşte-mi despre feminitate. Cum o defineşti şi percepi tu?

Feminitatea este ceva ce vine din interior, din energia pe care o emană femeia prin zâmbet, privire, gesturi și ținută. Ești feminină întâi de toate când te afli în armonie cu tine însăţi, când știi ce îți dorești de la viață și îndeplinești cu succes atribuțiile pe care ți le-ai asumat.

Eşti om de radio şi blogger, persoană implicată în activităţi sociale şi culturale. Vorbeşte-mi câte puţin despre pasiunea pentru radio şi cea pentru scris.

În perioada când eram studentă la Facultatea de Jurnalism a Universităţii de Stat din Moldova mă pasiona foarte mult radioul. Pe vremea aceea am lucrat la câteva posturi de radio private din capitală şi a fost o experienţă foarte frumoasă deoarece am avut parte de un director de aur și niște colegi minunați, care m-au tratat cu răbdare și multă înțelepciune, atunci când am ajuns prima dată la radio și nu aveam experiență în domeniu. Îmi amintesc şi acum cu nostalgie de acea perioadă frumoasă.

De mai mulți ani duc un blog personal unde abordez diverse teme, atât sociale cât şi culturale. Dincolo de asta, atunci când am inspiraţie cânt şi scriu versuri. Toate le găsiţi pe blog. Iar în timpul liber practic înotul.

“SCRIIND ISTORII DESPRE GRUPURI VULNERABILE ÎNŢELEGI CÂT DE FRUMOASĂ ESTE DIVERSITATEA … ”

Spune-mi mai multe despre activitatea civică pe care o desfăşori, vorbeşte-mi despre implicarea ta în proiecte sociale în calitate de jurnalistă.

În ultima perioada m-am implicat activ în proiecte legate de drepturile omului, precum „Free2choose-create” sau „Open2media Literacy” organizate de Centrul de educaţie non-formală “Diversitate”. De asemenea am participat la traningul “Documentarea istoriilor de discriminare pe baza metodei de storytelling – practica narativă”, unde am documentat şi am scris istorii despre discriminare în calitate de jurnalistă. M-am regăsit în acest domeniu nou şi încă neexplorat de către mine – drepturile omului, care atinge cât se poate de bine sufletul şi demnitatea umană. Scriind istorii despre diverse grupuri vulnerabile şi cunoscând mai aproape aceşti oameni, înţelegi cât de frumoasă este diversitatea şi cât de rară monedă este toleranţa în Republica Moldova. Consider că, pas cu pas, toate se cultivă, dar totusi, cel mai important este să avem încă din familie drept reper respectul pentru ceilalţi şi înţelegerea faptului că toţi suntem diferiti, însă avem mult mai multe lucruri care ne unesc, decât care ne despart.

STAGIARĂ LA ONU

Referitor la activitatea în domeniul drepturilor omului ştiu că actualmente eşti stagiară la ONU. Vorbeşte-mi te rog despre această experienţă.

În prezent sunt stagiară la una dintre cele mai proaspete agenții ONU, UN Women Moldova. Proiectele pe care le promovăm în cadrul organizației sunt legate în special de egalitatea de gen și desigur optăm pentru drepturile femeilor, care sunt deseori neglijate din variate stereotipuri sociale sau pur si simplu, din lipsa informării. Spre exemplu în mass-media, cât de des sunt citate doamnele care sunt experte, să zicem, în domeniul economic? Iar în politică, de ce în presă apar mai frecvent opiniile analiștilor politici bărbați? Consider că este o problemă de inechitate socială deoarece nu cred că numărul fetelor care și-au făcut studiile în domeniul ştiinţelor politice şi administrative este chiar atât de mic.

Cum crezi că ar trebui educată toleranţa, respectul pentru diferenţă, solidaritatea pentru cei din jur?

Cred că toleranţa, respectul şi solidaritatea sunt valori care trebuie să fie o normă într-o societate dezvoltată, însă în ţara noastră lucrurile nu stau chiar atât de simplu la acest capitol. Nu este ușor, dar totuşi este posibil. Consider că toate aceste valori trebuie şi pot fi cultivate în primul rând din familie. Exemplul oferit de către părinţi, bunici sau prieteni, cândva va fi un pilon pentru educaţia copiilor nostri. Deci, trebuie să avem grijă ca valorile pe care le împărtăşim tinerei generaţii să meargă în pas cu drepturile omului, egalitatea de gen şi toleranţa. Un al doilea pas spre o societate mai bună cred că este propriul exemplu de activism civic şi intoleranţa faţă de nedreptate şi discriminare.

Recunosc, nu înteleg nici până acum ce înseamnă termenul “persoană cu nevoi speciale” şi ce presupun acele nevoi. Faptul că am o dizabilitate locomotorie nu mă face mai diferită cu nevoi mai deosebite decât alţi oameni. Dimpotrivă, cred că o atitudine şi un comportament firesc, de la egal la egal, este cel mai potrivit limbaj în comunicarea cu o persoană ce are abilităţi nelimitate. Da, anume pe abilităţi trebuie să punem accent, dacă vrem să valorificăm cu adevărat potenţialul acestor oameni.

ACCENTUL PE ABILITĂŢI, CEA MAI BUNĂ SOLUŢIE

Este nevoie doar să înlăturăm barierele legate de accesibilitate, atunci se vor diminua şi stereotipurile. Odată ce în transportul public, la facultate sau la serviciu ne vom afla în preajma unor persoane mai deosebite decât noi, vom înţelege că, de fapt, problema nu constă în starea lor de sănătate, ci în stereotipurile cu care îi înconjurăm şi din care construim cu un zid social, izolându-i, când de fapt toţi suntem la fel, indiferent de modul în care ne deplasăm.

Spune-mi cum te vezi peste ani? Ce visuri şi planuri ai pentru viitor?

Pe plan profesional, mă văd tot în domeniul jurnalismului, însă aş dori să am în spate şi experienţa studiilor peste hotare. Sigur, peste ani mă văd împlinită ca soţie şi mamă.

 Sursa: Ea.md

FotoVlad Andreev